"Dacă o personalitate a fost vreodată reprezentativă pentru o ţară, atunci, desigur, aceea a fost Ştefan. În figura lui e ceva din destinul din totdeauna al neamului nostru. Cel mai însemnat apărător român al Europei a fost, desigur, Ştefan. Rolul sau istoric trece astfel peste importanţa unei personalităţi, el devine un instrument al istoriei, un simbol al destinului urmat de noi în toate veacurile." (P.P.Panaitescu)
"Nu era Ştefan Vodă om cu frica lui Dumnezeu? Desigur ca era. Biserica ţinea în sufletul său de creştin tot atît loc ca şi războiul. Războiul era pentru lege, pentru biserică, duşmanii lui erau duşmanii lui Dumnezeu şi pe aceştia numai el îi putea ierta. Spusa cronicarilor români că după fiecare luptă domnul ridica o biserică adevărată. Şi la Reuseni, unde a fost ucis tatal său, şi la Valea Albă, la Vaslui, la Iaşi, la Piatra, la Bacău, la Putna, la Suceava, la Hotin, pretutindeni se ridicau biserici cu ziduri de piatra, cu braţe ce se înălţau în rugaciune spre cer, pe tot întinsul tarii " (P.P.Panaitescu)
"Ştefan nu era un om pornit, nu era un suflet doritor de faimă, nu era un poet al războaielor, ci un om de cîrmuire care cîntăreşte puterile, prevede sfîrşitul încaierărilor si se îndemna numai la fapte in adevar folositoare tarii sale. Întru-unsul gasise poporul romanesc cea mai deplina si curata icoana a sufletului sau: cinstit si harnic, rabdator fara sa uite si viteaz fara cruzime, strasnic in manie si senin in iertare, raspicat si cu masura in grai, gospodar si iubitor al lucrurilor frumoase, fara nici o trufie in faptele sale, care, se pare ca vin printr-unsul de aiurea si de mai sus, de la Dumnezeu." (Nicolae Iorga)
"Barbat glorios si victorios, care ai biruit pe toti regii vecini... om fericit, caruia soarta i-a harazit cu multa darnicie toate darurile. Caci pe cand altora le-a dat numai unele insusiri si anume unora prudenta impreunata cu siretenia, altora virtuti eroice si spirit de dreptate, altora bunavointa contra dusmanului numai tie ti le-a harazit pe toate. Tu esti drept, prevazator, istet, biruitor contra tuturor dusmanilor, nu in zadar esti socotit dintre eroii secolului nostru." (Cronicarul polon Miechowski)
"O, barbat demn de admirat - intru nimic inferior ducilor eroici pe care atat ii admiram, care cel dintai dintre principii lumii ai repurtat in zilele noastre, o victorie atat de stalucita in contra turcilor. Dupa parerea mea, el este cel mai vrednic sa i se incredinteze conducerea si stapanirea lumii si mai ales functiunea de comandant si conducator contra turcilor, cu sfatul comun, intelegerea si hotararea crestinilor, pe cand ceilalti regi si principi crestini trandavesc in lene, in desfatari si lupte civile," (Cronicarul polon Dlugos)
PERSONALITATEA LUI STEFAN CEL MARE SI SFANT IN CONTEXTUL VREMII SALE
Carturarul polonez Miekowski scria referindu-se la marelele domnitor:
"O barbat triumfal si victorios, care ai biruit pe toti regii invecinati! O, om fericit care te-ai bucurat de toate darurile, cate natura altora numai in parte le da: unii intelepti si vicleni, altii viteji si drepti, altii iarasi cu noroc impotriva dusmanilor. Tu singur le-ai avut harazite toate laolalta: drept, prevazator, ager, biruitor al tuturor dusmanilor. Nu degeaba trebuie socotit printre eroii secolului nostru."
Stefan Musatinul fusese inainte de toate un ziditor al tarii. Gasise anarhie, cu patimi care rasareau in fiecare moment si pe care nici o varsare de sange, fie si a celui mai scump nu le putea potoli. Boierimea in care nu mai era vechiul
spirit maramuresean, de oameni nestapaniti, gata de orice incaierare si usuratec trecand de la o ascultare la alta, privind din tata in fiu tara nu numai ca o mosie, ci ca si o prada. Se crease acum o alta lume care nu-si mai amintea nesigurantele, capriciile, desele rasturnari si faradelegile nepedepsite si omorurile in serie de la inceput.
Alexandru cei Bun parea reinviat cu aceeasi sigura statornicie si intelepciune, dar cu un brat mult mai greu pentru oricine ii statea in cale. N-a venit anume ca sa faca razboaie. Ele i s-au impus. Numai gata de lupta putea sa se faca respectat si biruinta aproape sigura era singura chezasie fata de vecinii lacomi, gata sa se arunce la cel dintai semn de slabiciune.
Traia intr-o vreme apriga in care sangele omenesc se varsa larg. Nici el nu a fost zgarcit cu cel al dusmanilor, ba chiar de vreo doua ori cu cel al boierilor sai.
Era mai ales un suflet infratit cu al multimii neamului sau in care hotarau marile idei calauzitoare care ne-au fost sprijinul de-a lungul veacurilor: mosie, mostenire, dreptate si drept.
" Pentru partea cavalereasca a flintei sale, pentru care mai ales se pretuiau atunci oamenii, a primit laude mari si de la papi si de la carturari deprinsi a imita frazele marilor romani, care insa aveau si fapte de aceeasi valoare" .... spunea marele istoric Nicolae Iorga "pentru aceasta batranul razes sub caciula de ostas n-a capatat decat recunostinta nemuritoare a neamului sau, care neputandu-l sfinti in biserica l-a inaltat cu mult peste fiinta omeneasca in necontenita, spornica poezie a legendei..."
Letopisetele moldovenesti scrise in vremea lui Stefan cel Mare, nu cuprind laude prea multe la adresa domnitorului. In propozitiile scurte, in imagini putine ne sunt relatate fapte mai importante. Sunt insemnari laconice, acoperind numai cateva file despre faptele mari care cu greu pot incapea in tomuri multe daca ar fi fost scrise cu de-amanuntul.
Insa cronicile straine, si mai cu seama cele poloneze, scrise in timpul vietii voievodului, sunt pline de superlative.
Oameni cu un orizont politic vast, acesti cronicari, au stiut sa discearna in noianul evenimentelor contemporane faptele importante ce determinau evolutia politica a rasaritului european.
Si daca Europa medievala, contemporana lui Stefan cel Mare privea cu spaima cresterea neincetata a puterii turcesti, daca Europa esua in eforturile dezordonate de a stavili aceasta crestere, cu atat mai stralucite apar victoriile Moldovei, cu atat mai mare si mai demna de lauda personalitatea celui care castiga asemenea batalii.
Stefan apare ca simbolul mantuirii de spaima care cuprinsese lumea crestina.
Dlugosz - elogiindu-i calitatile de militar, ii socoteste pe Stefan ca pe generalul caruia ar trebui sa i se incredinteze conducerea fortelor crestine in lupta impotriva marelui Imperiu Otoman.
Cronicarii poloni care-si scriau opera in secolul urmator au de asemenea cuvinte de lauda pentru voievodul moldovean.
Wapowski referindu-se la evenimentele de la 1497 spunea: "vestita era la popoarele vecine vitejia si norocul palatinului Stefan, pentru destoinicia lui in ale razboiului si stralucite erau ispravile lui impotriva turcilor, tatarilor si ungurilor."
Încheind consideratiile sale despre voievodul moldovean, Wapowski aprecia ca "a fost inzestrat cu virtuti de erou, asa incat pe drept merita sa fie socotit printre barbatii vestiti in arta razboaielor."
Personalitatea lui Stefan domina peste veacuri imaginatia romanilor.
Strikovski calatorind prin Moldova si Muntenia spre Constantinopol intre 1574 - 1575 ne spune ca moldovenii si muntenii canta despre el in toate ospetele lor in sunetul alautelor "Stefan, Stefan Voda batea pe turci, batea pe unguri, pe galitieni si pe poloni "
Amintirea voievodului creste mereu si in Moldova nu sunt putine monumente, semne sau locuri care pastreaza o amintire a trecutului care sa fie legata de numele lui Stefan.
Pentru poporul nostru Stefan a ramas simbolul eroismului inteles in toate ipostazele, simbolul independentei, al dreptatii si intelepciunii politice.
Domnia lui este poate cea mai frumoasa epopee din istoria neamului nostru.
- Ştefan cel Mare s-a stins din viaţă la 2 iulie 1504 şi a fost înmormântat la mănăstirea Putna, cu mare jale. Întregul norod al Moldovei a fost adânc îndurerat. Pentru înţelepciunea şi faptele sale de vitejie, pentru lupta necontenită pentru apărarea ţării, poporul i-a spus ,,cel Mare”.
